Rotanul (Perccottus glenii) — cunoscut și sub numele de peștele dormitor de Amur — este un pește dulceicol invaziv de o rezistență formidabilă, ușor de recunoscut după capul masiv, gura extrem de lată și coloritul întunecat, tărcat. Atât timp cât atinge o greutate maximă de circa 300 g, este renumit pentru agresivitatea sa și pentru capacitatea fenomenală de supraviețuire în mediile cele mai ostile.
Comportament și impact ecologic
- Comportament de prădător și dietă: Este un prădător deosebit de agresiv raportat la talia sa. Se hrănește vorace cu larve de insecte, viermi, icre și pui de pește (alevini), devorând practic orice creatură vie de dimensiuni mai mici care îi încape în gură.
- Habitat și toleranță extremă: Preferă iazurile de mică adâncime, lacurile inundabile, bălțile și șanțurile de drenaj. Este extrem de puțin pretențios la calitatea apei, supraviețuind cu ușurință în condiții de lipsă acută de oxigen (hipoxie severe), poluare organică ridicată sau chiar în caz de înghețare parțială a apei pe timpul iernii.
- Impact ca specie invazivă: Fiind un pește străin extrem de adaptabil și expansiv, rotanul poate distruge rapid puietul și baza furajeră din apele mici sau închise, eliminând și înlocuind comunitățile native de pești.
Tehnici de pescuit și atracție de iarnă
- Momeli eficiente și echipament: Se pescuiește cu monturi ușoare de plută în sezonul cald sau cu mormișcă în sezonul rece. Cele mai bune momeli sunt bucățile de carne crudă, slănina nesărată, râmele, puietul de pește și larvele de țânțar (chironomidele). Foarte interesant este faptul că o mică bucată din propria carne de rotan este o momeală excelentă pentru prinderea altor exemplare.
- Pescuitul la copcă: Rotanul este una dintre principalele ținte ale pescuitului de iarnă pe ape mici și iazuri. Rămâne activ tot anul la temperaturi cuprinse între 2 și 26 °C, atacând cu agresivitate mormișca momeală cu o bucată de carne sau slănină chiar și în cele mai geroase zile.
