Ghiborțul (Gymnocephalus cernua) este un pește mic de fund din familia percidelor, ușor de recunoscut după aripioara dorsală continuă prevăzută cu spini ascuțiți, țepii rigizi de pe operculele branhiale și coloritul său pătat, oliv-maroniu. În ciuda dimensiunilor sale modeste (atinge rar greutăți de peste 300 g), joacă un rol important în ecosistemele de apă dulce și reprezintă un obiectiv îndrăgit pentru pescarii la copcă.
Comportament și hrănire
- Dietă și mod de hrănire: Este un bentofag activ care se hrănește în principal cu larve de țânțar (chironomide), viermi mici bentonici, larve de insecte și icre de pește. Datorită canalelor senzoriale foarte dezvoltate de pe cap și linia laterală, localizează cu ușurință hrana pe substrat chiar și în condiții de obscuritate totală sau apă tulbure.
- Habitat și cârduri: Stă în secțiuni adânci ale râurilor, lacurilor și barajelor cu substrat nisipos, argilos sau lutos, adunându-se în bancuri mari. Evită curenții puternici și lumina solară directă, preferând gropile adânci și zonele umbrite.
- Activitate și sezonalitate: Prezintă cea mai mare activitate la temperaturi ale apei cuprinse între 4 și 18 °C. Se hrănește tot anul, având o poftă de mâncare excelentă chiar și în timpul iernii sub gheață. Nu depinde de variațiile meteorologice. Deși este activ în principal în amurg și noaptea, mușcă cu încredere și în timpul zilei în zonele adânci.
Tehnici de pescuit și utilitate pescărească
- Momeli eficiente și metode: Reacționează excelent la momeli naturale de origine animală, cum ar fi larvele de țânțar, bucățile de râmă și viermușii (larve de muscă). Pescuitul la plută este metoda principală în sezonul cald, iar iarna reprezintă una dintre țintele de bază pentru pescuitul la copcă cu mormișcă sau plută de iarnă.
- Momeală vie pentru mihalț: Ghiborțul este considerat de pescari o momeală vie excelentă pentru mihalț. Datorită mirosului său specific și formei corpului, mihalțul găsește ghiborțul practic irezistibil pe monturile de fund.
- Indicator al unui loc promițător: O partidă în care ghiborții mușcă constant indică un substrat curat și tare, cu o bază solidă de hrană bentonică. Aceleași condiții atrag adesea și alți răpitori de talie mai mare, precum bibanul, șalăul sau mihalțul.
